Marius Crăița-Mândră – LEGĂTURI INVIZIBILE Text de Mirela Ivanciu
„Ce face artistul? Trasează conexiuni. Leagă firele invizibile dintre lucruri . Plonjează în istorie, fie ea istoria omenirii , istoria geologică a Pământului sau începutul și sfârșitul Cosmosului care se manifestă. ” Anselm Kiefer
(https://www.brainyquote.com/topics/connections)
Pictura lui Marius Crăița-Mândră este o încercare continuă de a te apropia de pictură ca subiect.
Cum? îl determină pe ce , în timp ce ambele sunt determinate de de ce?
Luc Tuymans spune că ” boala trebuie să apară in felul in care pictura este făcută ” și totuși „mângâind pictura ” există plăcere in realizarea ei.” De asemenea ” fiecare pictură are o slăbiciune și un punct in care se sparge. In cazul meu acesta nu este niciodată în centru.”spune Luc Tuymans
Marius Crăița-Mândră este un provocator al unor astfel de spargeri ale unor puncte în suprafața picturii. El spune că artistul este un creator, iar creatorul este un căutător de contraste – nu doar de culoare, ci și de forme, linii sau spatii…. Iar între contraste sunt spatii de respiratie, treceri, pasaje….griuri și griuri ; griuri peste griuri . Culoarea este vioara intii – galbenul in mod special ; galbenul dă tonul , iar apoi este potențat de alb si gri. În lucrările sale putem urmări două paliere :
Primul se referă la suferinta – mai ales sub forma unei dureri.
Marius Crăița-Mândră o compară cu Strigătul expresionist al lui Munch. Eu aș spune că este mai degrabă înrudită cu Bacon sau Tuymans. Al doilea plan se referă la conexiunea între planul material si informație. Conexiunile între corp și minte sunt multiple și subtile. Ele ne permit comunicarea în moduri multiple și, adesea, misterios de puțin știute. Artistul acceptă durerea si o poate integra prin faptul că este asemenea unei antene sensibile care emite mereu ceva – percepe informație, o prelucrează si apoi trebuie să o prezinte celor din jur, adică lumii. Asta este misiunea sa. Să creeze conexiuni si să transmită mai departe – să fie un vehicul sensibil . Există o suferință profundă – cea a existenței suferinței în lume. Constientizarea ca ea exista si că, oricât ne-am invirti in jurul cozii , nu putem scăpa de ea, ne urmăreste ca o tinichea legată de coada pisicii. Procesul creativ o integrează : se intimpla un eveniment in realitate , artistul percepe schimbarea din realitate și o transmite mai departe publicului – cu oarecare distantă, comentând si conectând dimensiunea sa ca eveniment social, sau politic.
Text catalog ,,Galbenul intens si alte pete de culoare rezistente la sens” curator: Mirela Ivanciu, iunie 2018
by Anca Mihulet Verona
Marius Crăiță-Mândră analyzed through his paintings the relation between the rhythm of everyday life and the standardization of the daily through the use of computers. His human models resembled cases that had been emptied of their private contents, and re-filled with information that didn’t belong to them.
Anca Verona Mihulet,November 2015, Stamm 2015 Tags: Colonia 21, Nouvelles histoires de fantômes http://stamm.com.au/secret-art-places-part-i/
Marius Crăiță-Mândră analizează prin intermediul picturilor sale relația intre ritmul vieții cotidiene și standardizarea rutinei zilnice prin folosirea computerilor- modelele sale umane seamănă cu recipienți goliți de conținutul lor privat și umpluți cu informație care nu are de-a face cu ei.
Anca Verona Mihulet,November 2015, Stamm 2015 Tags: Colonia 21, Nouvelles histoires de fantômes http://stamm.com.au/secret-art-places-part-i/
by Silviu Padurariu THE PIXELS OF OUR IDENTITY
On our utopian way towards an ideal example of MAN, we reached out the verge of humanism. We had slowly dropped away soul’s activity, given up face details, completely lost the image and the necessity of our identity that is impregnated in a word and mistery antiquity. Language had become only a self-generated numerical code. The mind has been placed in artificial intelligence machines’frameworks. The soul has been placed in the mental culture. The body is only an extension of a worldwide Computer to which we are all connected like the network of a new nature. The identity has been placed in the virtual world of Avatar. Nature is the main resource of these constructions. Gods are simple brands and labels.
We have consumed an entire planet, an entire culture and an entire cosmos out of an illusory curiosity about night and unreason. The old identity had lost its glim and incandescence. We now live pixelled, think virtually, express machine-like. Under these unknown and untested auspices whose consequences we cannot yet presume, we chose a new post-humanist and post-idealist way. On this anxious verge, we learn to re-read, re-look, re-think an existence that doesn’t belong to us anymore. The new nature is pixeled, the new face is hidden, the new image is digital. We learn to live again in this new artificial world.
In the end, we are the creators of our own world and of our own universes. It is still to be seen if our own Creation overtakes us the same way we overtook and conquered our old and ancient Creator. The same way the old town of Bacau managed to gather an unique and talented community of visual artists, the new town of Bacau seems to get ready for a new unique and talented community of new contemporary visual artists. This new painting has already appeared through this present series. We witness a self-analysis and self-recovery exercise of the identity of only one artist, but also of a community’s identity that tries to ascertain its visual language.
© unrestbucharest.com, 2015 Bucharest, Silviu Pădurariu
PIXELII IDENTITATII NOASTRE prezentare de Silviu Padurariu
Pe drumul nostru utopic către un model ideal de Om am ajuns la marginea umanismului. Am renunțat ușor ușor la mișcările sufletului, am renunțat la detaliile chipului, am pierdut cu totul imaginea și necesitatea identității noastre însămânțate într-o antichitate a literei și a misterului. Limba a devenit un simplu cod numeric auto-generabil. Mintea a fost transferată în structura mașinilor cu inteligență artificială. Sufletul a fost transferat în cultura psihicului. Trupul e doar o extensie a unui Computer mondial la care suntem cu toții conectați ca într-o rețea a unei noi naturi. Identitatea a fost transferată în lumea virtuală a Avatarului. Natura e materia primă a acestor construcții. Zeii sunt simple mărci și etichete. Am consumat o planetă, o cultură și un cosmos dintr-o curiozitate iluzorie asupra nopții și irațiunii. Vechea identitate și-a pierdut lumina și incandescența. Trăim pixelat, gândim virtual, ne manifestăm mecanic. Sub aceste auspicii necunoscute și netestate ale căror efecte incă nu le putem bănui, am ales un nou drum post-umanist, post-identitar, post-idealist. La această margine angoasantă și anxioasă învățăm să recitim, să reprivim, să regândim o existență care nu ne mai aparține. Noua natură e pixelată, noul chip e ascuns, noua imagine e digitizată. Învățăm să trăim din nou în această lume nouă, artificială.
În sfârșit, suntem creatorii propriei lumi și a propriilor universuri. Rămâne de văzut dacă propria noastra Creație ne va depăși și ne va cuceri așa cum noi am depășit și am cucerit pe vechiul și anticul nostru Creator. Așa cum Bacăul vechi a reușit să adune o comunitate distinctă și valoroasă de artiști plastici, noul Bacău se pregătește, se pare, pentru o nouă comunitate distinctă și valoroasă de artiști vizuali contemporani de factură nouă. Această pictură se manifestă deja prin seria de față. Asistăm la un exercitiu de auto-analiză și auto-recuperare, atât a identității unui singur artist, cât și a identității unei comunități care încearcă să-și definească limbajul vizual.
© unrestbucharest.com, 2015 Bucharest, Silviu Pădurariu
by Dragos Burlacu REFERINCE POINTS ABOUT THE PERSONAL PRESENT
Who we are, where do we come from, which are our values – these are a series of questions with which every artist deals with in search of his own identity and also of universal symbols that help him ascertain his language and plastic speech and therefore place himself like a perfect wheel in the great mechanism of art.
Belonging to three important reliable points and the permanent desire to explore and to experiment make Marius Craita-Mandra an artist with an unique progress – always willing to experience and at the same time to remain a good friend of the classic.
Marius isn’t an abstract, nor a conceptual or hyperrealist artist although, if we look back, we can say that we has passed on these forms of knowledge. His recent speech is very well connected with the present and with all the stages that he had run through.
NO BORDERS exhibition focuses on the idea of identity. The paintings are simply entitled: lack of identity. Being situated in the great area of realist art with American pop-art reference (and here I think about Cluck Close and the visible connection from the pixeled portrait where man becomes information, digital structure). Further more, I think about Tuymans and Borremans because of restricted chromatic or small-size, but elaborate portraits.
Although chromatically speaking, the works are very unitary, we can also easily notice the bright areas coming from his experience as a plan-air artist that constantly studied the light in the middle of the nature. The light also becomes shape in „the unfinished portraits” which lack of clear features and moods. The characters become some containers cleared out of local essence and through this ambiguity, they succed in reaching the universal.
The works from this daring exhibition propose a bet: working with common symbols, used by the new media with which we currently meet and which the artist tries to turn into a visual language as modern as possible.
Knowing very well Marius Craita-Mandra’s biography and artistic evolution from the last fifteen years, I can say that in this exhibition, we can find one by one references at those three people that formed him as an artist; the blacks are being sought, the open compositions with surprising elements and lastly, the light coming from landscape art manages to keep together all these components. Each of them explain the thinking structure and the image building style that became personal and absolutely modern.
Marius bet on the present just the way a well informed man that is concerned about the world around him should be. The No borders project is a social, as well as a poetical and universal speech.
Text published by Dragos Burlacu, exhibition curator – NO BORDERS http://arttaste.blogspot.ro/2015/11/marius-craita-mandra-no-borders.html?m=1
REPERE DESPRE PREZENTUL PERSONAL
text de Dragos Burlacu
Cine suntem, de unde venim, care sunt valorile noastre, sunt un set de întrebări cu care fiecare artist se confruntă în căutarea identității proprii și a simbolurilor universale, care îl ajută să-și definească limbajul și discursul plastic și totodată să se poziționeze ca o roată bine definită în marele mecanism al artei.
Apartenența la 3 puncte importante formatoare, plus dorința permanentă de explorare și de experiment, fac din Marius un artist cu o dinamică aparte, dornic să experimenteze și în același timp să rămană prieten apropiat al clasicului.
Marius nu este un artist abstract, nu este un artist conceptual, nu este un artist hiperrealist deși, privind în urmă, putem spune că a trecut prin aceste forme de cunoaștere. Discursul său recent este unul ancorat în prezent cu trimitere la toate etapele ce l-au asimilat.
Expoziția NO BORDERS se articulează pe simeze în jurul ideii de identitate. Lucrările sunt intitulate simplu: lipsă de indentitate. Situându-se în marea zona realistă a artei cu trimiteri la pop art- ul American ( și mă gandesc aici la Cluck Close, legătura vizibilă în portretul pixelat, în care omul se transformă în informație, în structură digitală), apoi la Tuymans si Borremans prin cromatica foarte restânsă și dimensiunile mici și prețioase ale portretelor.
Deși cromatic lucrările propunătorului sunt foarte unitare, putem observa cu ușurintă și zonele luminoase venite din experiența sa de artist de plain-air ce a studiat constant lumina în mijlocul naturii. Lumina devine și formă în ,,portretele neterminate”, lipsite de trăsături și stări definitorii. Personajele descrise devin niște recipiente golite de esența locală și prin această ambiguitate, încearcă să atingă universalul.
Lucrările din această expoziție indrăzneață propun un pariu, acela de a lucra cu simboluri comune, uzate de noile medii cu care ne intâlnim zilnic și pe care artistul incearcă să le transforme intr- un limbaj vizual cât mai actual.
Cunoscând bine istoria și demersul artistic al lui Marius Craită Mândră, din ultimul deceniu și jumătate, pot spune că aici se regăsesc pe rând trimiteri la cei 3 oameni care l- au format ca artist; negrurile sunt căutate, compozițiile deschise cu elemente care surprind și lumina venită din peisaj care unește toate elementele. Acestea explică structura de gândire și modul de construcție al imaginii care a devenit propriu și este totalmente modern.
Marius a pariat pe prezent așa cum îi stă bine unui om informat și preocupat de ceea ce îl înconjoară. Proiectul No borders este în aceeași măsură un discurs social cât și unul poetic și universal.
Publicat de Dragoș Burlacu- curator expoziție -NO BORDERS- http://arttaste.blogspot.ro/2015/11/marius-craita-mandra-no-borders.html?m=1
Carmen Mihalache Popa
Traim fragmentar, precar, timpul prin care trecem e farâmitat si teribil de grabit. Pare din ce în ce mai greu sa gasesti ragazul unor convorbiri cu tine însuti cel profund, adevarat, dincolo de mastile si conventiile sociale, de ipocrizia generalizata, comoda, calduta. E un timp bezmetic, al schimbarilor rapide, multiple, al alteritatii, al identitatilor fluide. Al nevrozelor, anxietatii, si al unei mari singuratati. Asta în ciuda multimii de retele de socializare, niste simple fatade, de cele mai multe ori. Pentru ca acolo nu este locul unei comunicari firesti, vii, fata în fata.
Eu asa vad si simt lucrurile, si asta îmi transmite si noua expozitie personala a lui Marius Craita Mândra, un artist care se cauta în mod febril pe sine si cauta si oameni care sa-l înteleaga, carora le poate adresa mesajele lui. No borders se intituleaza expozitia sa de la Galeria Noua, o foarte incitanta invitatie la reflectie. Expuse într-un spatiu restrâns, intim, lucrarile te asediaza cu o multime de întrebari. De unde venim? Ce suntem? Încotro ne îndreptam? E numele unui faimos tablou de Gauguin, care-mi vine în minte. Desi acum ma refer la un alt gen de pictura, una trecuta prin neo-expresionism, pop art, postmodernism. Dar esenta lucrurilor e aceeasi, pentru ca sufletul omenesc si nevoile sale nu s-au schimbat. E aceeasi nevoie de dragoste, întelegere, tandrete, comuniune, compasiune. Nevoia de autocunoastere, de sens, de calda, sensibila umanitate.
Expozitia lui Marius Craita Mândra, avându-l drept curator pe un alt artist al generatiei sale, foarte personal si interesant în demersurile sale, Dragos Burlacu, este una cu semnificatii profunde, tulburatoare, nelinistitoare. Cu unitate stilistica, atmosfera si mister. Ce sunt aceste chipuri care se ascund dupa câte un obiect, sunt blurate, nu au trasaturi, ce este acel trunchi fara cap, dupa ce striga acele guri deschise dintr-un tablou numit, atât de sugestiv, Dialog pe verticala? Sunt personaje fara identitate (asa se si intituleaza seria de portrete), pierdute într-un dureros anonimat, personaje care vorbesc singure, striga în desert.Îti dai seama ca nu traiesc, ci vietuiesc, supravietuiesc, mai exact, într-un fel mecanic, într-o lume robotizata, artificiala. De unde senzatia de gol interior, de imensa tristete. Da, noua expozitie a unui înca tânar artist, cum e Marius Craita Mândra, te pune pe gânduri, te scutura, te frisoneaza. Cred ca este, daca nu ma însel, a saptea lui personala, în care Marius este foarte el însusi, cu o identitate artistica matura acum, adâncindu-si temele predilecte, cercetarea pe cont propriu.
Din fericire, nu seamana deloc cu seniorul, cunoscutul pictor Vasile Craita Mândra, fiul având destul talent si determinare de a-si urma un drum care-i apartine. Marius este un om al timpului sau, este conectat la activismul generatiei sale, aratând ca îi pasa de tot ceea ce se petrece în jurul sau si ca ia atitudine cu mijloacele specifice artei. Pe lânga calitatile picturii sale, remarcabila prin atentia pentru compozitie, pentru detalii, el este o constiinta activa, refuzând apatia, indiferenta. Expresiva, puternica, noua sa personala, No borders (fara frontiere) lasa câmp deschis interpretarilor, chemând emotia si reflectia.
2015 Bacau, text de Carmen Mihalache Popa https://www.desteptarea.ro/identitati-fluide-expozitia-personala-a-lui-marius-craita-mandra/
Constantin Dumitru
Am publicat cu doua saptamâni în urma prima parte a unei cronici dedicate unei expozitii mai speciale gazduite de Galeria de arta a hotelului Silva din Busteni, dedicate unor artisti bacaoani pe care prietenii, colectionarii dar si criticii îi apreciaza ca fiind o adevarata dinastie artistica – Vasile Craita Mândra si fiul sau Marius Craita Mândra. Am început cu Vasile, artist si profesor, subtil comentator de arta a carui omeneasca si artistica biografie este, desigur, mult mai cunoscuta. Dar iata o caracterizare de referinta a raportului dintre cei doi artisti – tata si fiu extrem de sugestiva pentru atmosfera pe care o degaja expozitia de la Busteni: „Marius Craita-Mândra e un pictor recunoscut de critica de specialitate ca fiind postmodern, el e spontan, oscileaza cu inteligenta între spectacolul evidentelor si cel al subtilitatii, îi place sa incite privitorul, îl invita în universul sau intim, îl încânta când enigmele îi sunt descifrate. De aceea nu e abstract pâna la capat si iese din ermetizare, lasând intentionat anumite semne în chenare îngrijite, recurge la simboluri ce au logica, într-un joc de-a v-ati ascunselea. Lipsit de orice fel de inhibitie pe pânza, Marius e un captiv al emotiilor, fragilitate pe care o acopera cu platosa: Totul pentru Arta. Tatal, Vasile Craita-Mândra, îsi declina intensitatile, vibratiile sufletesti, melancoliile, în esente picturale, în opere de arta cu valente transcendentale. Chiar daca maniera de lucru a fiului nu seamana cu cea a tatalui, lucrarile lor nu sunt divergente, dialogul expozitional având ca liant doua peisaje interpretate de Marius Craita-Mândra. Dealtfel, fiul este iubitor de peisaje, nu doar un admirator, ci la acest capitol, si un ucenic al pictorului Vasile Craita-Mândra. Însa dupa cum si Marius a marturisit, entuziasmul sau nu este lipsit de ratiune: <În peisaj îti dai masura. Nu e deloc simplu. De exemplu, tata lucreaza prin transparenta ca sa redea umbra, la temelie aseaza pata calda si vine peste aceasta cu un laviu de culoare rece. În peisaj, greutatea consta în compozitie, în paginarea formelor, e dificil sa prinzi aerul. Lui tata, toate acestea, îi reusesc din plin.”
2010 Galeria “ SILVA“ Bușteni
Corneliu Antim
Revenind la Marius Crăiță-Mandră , un artist plastic de mare vigoare, remarcat deja de multe saloane naționale si internaționale, unde a luat si importante premii, remarc o noua orientare. El expune acum lucrări de factura realista, figurativa, cu influente din zona expresionista si din cea a pop-art-ului.
In lucrările recente, Marius e foarte personal, si ne propune, in nota postmodernista, accentuat ludica, ironica, flash-uri autobiografice si autopersiflante, imaginile, de o mare pregnanta vizuala, fiind insoțite si de scurte texte narative.
Se autoanalizează, aparent deloc concesiv cu sine, dar ne face complice cu ochiul, pentru ca odată ce-și conștiențizează limitele, le va depăși, cu siguranță, intr-o devenire care-si promite sieși mai mult si mai bine.
Remarcabila la Marius Crăiță-Mandră , care este si un foarte bun colorist, e deplina libertate in asocierea tehnicilor si manierelor diverse de tratare a formei, ca si spontaneitatea gestului. Vom avea, fără doar si poate, alte surprize plăcute in viitor de la acest artist plin de vitalitate creatoare, inventiv, capabil de a-si investiga si metamorfoza cu maxima expresivitate problemele interioare, avatarurile eului.
In ceea ce-l privește pe Marius Crăiță-Mandră, il știam ca un colorist de foarte buna factura gestuala, având un discurs plastic abstract, bazat pe sinteze cromatice. Acum, a intrat in alta maniera de discurs plastic, bazat pe repere figurative, traditionale, pe care le introduce intr-o viziune postmodernista. In el vad si citate postexpresioniste si pop-art, văd si citate de factură deconstructivistă, de conceptualizare a imaginii prin accente puse pe poveste, pe narativitate, legate de viața personala. Marius păstrează sensibilitatea paletei cromatice, iar acest lucru il deosebește de ……
2006 discurs personala, Galeria ”Arta” Bacău
Adrian Guță
Complex formal-chromatic structures describe Marius Craita-Mandra’s painting, the vigor and spacious breath of the colour surfaces coming in the forefront of attention.
Adrian Guta – “New identities in Romanian painting and sculpture after 1990”
Complexe texturi formal-cromatice caracterizează si pictura lui Marius Crăiță-Mandră, vigoarea si ,,respirația” amplă a suprafețelor de culoare urcând in primul plan al atenției.
„Noi identitati in sculptura si pictura romaneasca
dupa 1990’’, Galeria Dana Iasi (catalog)
Cristian Nae
Marius Craita-Mandra copies the textual interventions, the drawing and also the graffiti elements specific to Jean Michel Basquiat on self-deprecating quotes which are inspired from cartoons.
Cristian Nae – “New identities in Romanian painting and sculpture after 1990”, Iasi Newspaper, 2007, May, 4th
Marius Crăiță-Mandră calchiază intervențiile textuale, desenul si elementele de grafitti specifice lui Jean Michel Basquiat pe citate auto-ironice inspirate din desenele animate.
„Noi identitati in sculptura si pictura romaneasca
dupa 1990’’ , Ziarul de Iași, anul 2007, 4 mai
Alexandra Titu
„ … Marius Craita-Mandra is one of the painting’s parameter in the eastern side of the country with this type of expressionism focused especially on the colour’s problems and on the uncombined gesture that controls conflictual and dialogue chromatic areas.
Since the western expressionism – I refer to Cluj, Timisoara – where the problems are especially about a very dense extras of a story with intense problems; both of them actually aiming at a mood of emphasizing the existential experience.
In fact, this specific intension describes a generation that develops – in a necessary way – the types of problems that postmodernism takes over – also in a necessary way. As we can notice, this often happens to be conflictual – coming from late modernism.
At this exhibition it would be very important to analyse this intersection in which ultramodernism and postmodernism confronts in the territory of an informal expressionism. Here we are welcomed with caution, delight and by all odds the presence of figurative and abstractness are both dramatic when talking about postmodernism.
Both of them have reached their height and their degradation. None of them can be ignored in the history of contemporary image. And because we’re talking about painting, both of these phases meet two great painters, both of them expressionist teachers also: Ilie Boca and Theodor Moraru who represent two courses of romanian contemporary expressionism.
Marius Craita-Mandra meets his option towards expressionism – the most dramtic part from the history of contemporary painting.
The history of contemporary painting reads the figurative and realism problems through confronting with what photography meant and with all that the new media brought to a realism hypnosis – mainly because of a realism lived as a political commitment. At the same time, the thrill of a abstractness that had said it all at the middle of the nineteenth century, just as Mark Tobay said: after Hiroshima disasters, it is immoral to continue to present the reality – reality especially seen as a human experience. But, the new generation artists seem to assume the responsibility of confronting with these great themes, almost wasted at one point: the realist representation and the nonpresentation, the void of the abstract sign.
Here you can see the overloading of the the abstract sign with a semantic density. This is the problem of the young generation. Also the vitalist exhuberance, this way of pledging to large surfaces that rules and introduces the hint to figure, is one of the solutions that Marius Craita-Mandra has found in this phase and I think it is a road that allows him to move forward in his fight with bidimensionality, abstractness and with the informal. All these three different attitudes can either explode in a conflict or can convert to a cohesive expression.
I am looking forward to see his generation and his own evolution. In an expressionist commitment, any personal commitment becomes a very personal commitment and all these extremely personal commitments create A NEW STREAM – a stream influenced by the pioneers from this area, but opened to originality and sreshness.
2003 Alexandra Titu – speech at a solo exhibition, Art Gallery, Bacau
„… este una din constantele picturii din zona estică a ţării, acest tip de expresionism axat mai ales pe problematica culorii şi a gestului liber care controlează zone cromatice în conflict şi în dialog.
Faţă de expresionismul vestic, mă refer la Cluj, la Timişoara în care problematica este mai ales aceea a unei figuraţii foarte dense a unei narativităţi în care se propune problematica intensă, ambele vizând de fapt o stare de accentuare a experienţei existenţiale.
Pentru că de fapt această intensiune este cea care caracterizează o generaţie care dezvoltă într-un mod necesar tipurile de probleme pe care postmodernismul le preia într-un mod din nou necesar, iată că de multe ori conflictual, de la modernismul tărziu.
Ar fi foarte important de urmărit la acest vernisaj, aceea de a analiza acastă invidiere în care ultramodernismul şi postmodernismul se confruntă în teritoruiul acesta, al unui expresionism informal, în care însă ne găseşte cu precauţie, cu încăntare şi fără îndoială în postmodernism şi prezenţa figurii şi prezenţa abstracţiei sunt dramatice.
Ele au traversat fiecare o perioadă de explozie şi o perioadă de declin şi acest apogeu, şi acest declin nu pot fii aruncate din istoria imaginii contemporane. Şi aici fiind vorba de pictură, spuneam că dincolo de faptul că traversează această etapă a întălnirii cu pictura sub semnul a doi mari pictori, profesori expresionişti la rândul lor Ilie Boca şi Theodor Moraru, care marchează două direcţii a expresionismului românesc contemporan.
Marius Crăiţă Mândră se întălneşte cu opţiunea sa câtre expresionism, tot acest dramatism conţinut de istoria picturii contemporane.
Istoria picturii contemporane care citeşte problematica figurativităţii şi a realismului prin confruntarea cu ceea ce a însemnat fotografia şi tot ceea ce noile media au dus la hipnoza realismului prin repulsia faţă de un realism trăit ca angajament politic. Şi în acelaşi timp, dramatismul unui abstracţionism care a spus aproape totul la mijlocul secolului, aşa cum spunea Mark Tobay, după dramele de la Hirosima este imoral să mai prezinţi realitatea, realitatea mai ales ca experienţă umană. Ori, iată că artiştii tinerei generaţii nu pot decât să-şi asume confruntarea cu aceste două mari liste, aproape epuizate la un moment dat. Reprezentarea realistă şi nonprezentarea, vacuitatea semnului abstract.
Iată reîncărcarea semnului abstract cu o densitate semantică este problema acestor generatii.
Şi exuberanta vitalistă, modul acesta de a angaja mari suprafeţe care controlează, introduce aluzia la figură este una dintre soluţiile pe care în această etapă Marius Crăiţă Mândră a găsit-o şi cred că este un drum care îi permite să avanseze în lupta cu dimensionalitatea, în luptă cu abstracţia, în lupta cu informalul, toate trei planuri atitudinale care pot exploda într-un conflict, s-au se pot convertii într-o expresie coerentă.
Ca şi întregii sale generaţii îi urmăresc cu interes evoluţia. Într-un angajament personal orice angajament expresionist, am mai spus-o este un angajament extrem de personal şi iată că totuşi toate aceste angajamente extrem de personale CREAZĂ UN NOU CURENT. Un curent sub semnul înaintaşilor din această zonă, dar deschis spre prospeţime şi originalitate.
2003 discurs personala, Galeria “Arta“ Bacău
Constantin Prut
“ … the day ends well with this exhibition. I’m glad that Marius Craita-Mandra had this exhibition for he is one of our former students and generally speaking, we notice that the talents coming from Bacau grow up in the climate of this town.
Marius Craita-Mandra had debuted with art works in which the talent was visible, but then he was under the sign of his teacher and I’m thinking of Theodor Moraru. Ilie Boca’ s influence is present as well. Theodor Moraru had marked his artistic vision and he relieved from the tutelage and as I was telling him, he moves very well on large surfaces. This increasing surface is not as important as the possibilities he has to control this kind of surface.
He moves freely and mostly keeps the two-dimensional convention which means that the visible material, either loosely figurative or abstract, settles and puts itself in order on this kind of surface. Most of the works in this exhibition suggest an incrimination, a tension towards trenchant statements, towards a certain moxie, towards an explosive chromatics that certainly suits youth well. But this chromatic explosion never takes the shape of a diluvium – of a uncontrolled outflow. Underneath the appearance of some quirky colour games, he masters these canvases.
Despite his young age, I think that he is coming of age – artistically speaking – together with an entire generation of artists. It is very stimulating and also enjoyable for me and for us – as observers of the artistic uprising in this part of the country – to see the talents bursting and asserting themselves with energy, with determination and with astonishment ability which will definitely call our attention.
I think that Marius Craita-Mandra is entering the big gate of art and I’m glad that we are the witnesses of a new dynasty union here in Bacau.
2002 Constantin Prut – speech at a solo exhibition, Art Gallery, Bacau
„… ziua se împlineşte bine cu această expoziţie. Mă bucur că Marius Crăiţă Mândră are această expoziţie, el este unul dintre foştii noştrii studenţi şi observăm că în general talentele din Bacău se maturizează în climatul în care s-a asigurat acestei aşezări.
Marius Crăiţă Mândră a debutat cu lucrări, încă de la început, de când era student cu lucrări în care talentul era vizibil, dar atunci, stătea sub semnul unuia dintre profesorii săi, mă gândesc la Theodor Moraru. Sigur că asupra lui are influenţă şi Ilie Boca. Theodor Moraru îşi pusese amprenta asupra viziunii sale, el s-a eliberat de această tutelă şi îi spuneam şi repet acuma că se mişcă foarte liber pe suprafeţe mari. Nu este importantă această creştere a suprafeţei cât mai ales posibilităţile pe care le are de a stăpânii această suprafaţă.
El se mişcă liber, păstrează în cea mai mare parte convenţia bidimensională în sensul că materialul vizibil, fie că este vag figurativ, fie că este abstract, se aşează, se ordonează în această suprafaţă. Cele mai multe dintre lucrările din această expoziţie, dovedesc o incriminare, o tensiune spre raporturi tranşante, spre o anumită vervă, spre o cromatică explozivă care sigur stă bine tinereţii, dar explozia aceasta cromatică nu i-a niciodată forma unui diluviu, a unei revărsări necontrolate, ci chiar sub aparenţele unor jocuri imprevizibile de culoare, el stăpâneşte aceste pânze.
Cred că foarte tănăr fiind, intră în maturitate artistică şi odată cu o întreagă generaţie de artişti şi este foarte reconfortant, foarte plăcut pentru mine, pentru noi ca observatori ai fenomenului artistic din această parte a ţării să vedem talentele izbucnind şi afirmându-se cu putere şi cu o capacitate de convingere şi cu o capacitate de surpriză de a ne menţine atenţia asupra lor.
Cred că Marius Crăiţă-Mândră intră pe poarta mare a artelor şi mă bucur să văd că asistăm la coalizarea unei dinastii Crăiţă Mândră aici la Bacău.
2003 Constantin Prut discurs personala, Galeria “Arta“ Bacău
Marius Craita-Mandra 